Am pierdut
moşteniri destule... comunismul, regele Mihai, etc.
............................................................................................
dacă n-am pierdut SPERANŢA,
încă n-am pierdut nimic!
Vă prezint în continuare un material care confirmă veridicitatea citatului lui Octavian Paler
(n. 2 iulie 1926 — d. 7 mai
2007)
fost scriitor, jurnalist şi editorialist român, comentator al
fenomenelor politice şi culturale româneşti.
Marcel Tolcea, despre 30 decembrie 1947: “O zi ruşinoasă pentru
istoria noastră. Stalin şi slugile lui au pângărit nu un om, ci o
instituţie”
În 30 decembrie 1947 - Palatul Regal este
înconjurat de trupe sovietice şi unităţi române fidele comuniştilor. Sub
şantaj şi ameninţat cu pistolul de către Petru Groza, Regele Mihai este
nevoit să abdice.
Data de 30 decembrie 1947 este o zi tristă în istoria României. Este
ziua în care comuniştii proclamă Republica Populară Română. Pentru că
astăzi nu se mai vorbeşte despre aceast eveniment din urmă cu mai bine
de 60 de ani, scriitorul timişorean Marcel Tolcea, un regalist convins, a
ţinut să amintească pe blogul său însemnătatea acestei zile.
“În mod normal, 30 decembrie ar fi trebuit să fie un fel de o a doua zi
naţională. În 30 decembrie 1947, România a devenit republică în urma
abdicării Regelui Mihai. Marea familie a statelor republici consideră că
un asemenea moment este unul fundamental. Franţa de astăzi, de pildă,
se revendică din momentul abolirii monarhiei la 1789. Nu vă enervaţi:
aici nu încape nicio asemănare! Ziua Republicii, sărbătorită cu emfază
în comunism, nu a fost decât Ziua Sovietizării României! A fost ziua în
care sovieticii au înconjurat Palatul Regal cu tancurile şi l-au
şantajat pe tânărul nostru Rege să abdice. O zi ruşinoasă pentru istoria
noastră fiindcă, atunci, Stalin şi slugile lui (Dej, Pauker, Groza) au
pângărit nu un om, ci o instituţie”, afirmă Marcel Tolcea, directorul Muzeului de Arte din Timişoara.
În 30 decembrie 1947, Petru Groza, primul ministru al României, a ceut o
întrevedere cu Regele Mihai, pentru a discuta „o chestiune de familie”.
Palatul Regal este înconjurat de trupe sovietice şi unităţi române
fidele comuniştilor.
Sub şantaj şi ameninţat cu pistolul de către Petru Groza, Regele Mihai
este nevoit să semneze abdicare. I s-a spus că dacă nu semnează, vor fi
ucişi cei peste o mie tineri regalişti care erau arestaţi.
În 3 ianuarie 1948 - Regele părăseşte România cu trenul, alături de mama sa şi de câţiva apropiaţi.
“Şi acum, după mai bine de 60 de ani, ura şi dispreţul faţă de Rege
nasc avortoni. Uitând că Majestăţii Sale nu i s-a luat taina mirungerii,
ci doar regatul, emanaţii roşii de după 89 i-au lipit o jegoasă şi
ineptă etichetă: ex-regele! Din păcate, dacă sub comunism era greu să
spui asta, imediat după 1989 Biserica Noastră ar fi trebuit să spună că,
în iconomia tainelor, Regele nu poate fi „divorţat” nici de Biserică,
nici de Ţară!”, este de părere Marcel Tolcea.
Regele Mihai declară la Londra că abdicarea sa a fost obţinută prin
forţă şi în consecinţă este nulă. Ca urmare a acestor declaraţii,
guvernul comunist retrage cetăţenia română regelui şi membrilor familiei
regale. Sunt confiscate toate proprietăţile regale.
http://adevarul.ro/locale/timisoara/marcel-tolcea-despre-30-decembrie-1947-o-zi-rusinoasa-istoria-noastra-stalin-slugile-pangarit-nu-om-ci-institutie-1_50e01ce7596d72009150dafa/index.html
să devină o colonie!"
Care este soarta unui jurnalist de provincie neînregimentat, care nu
vrea să trăiască din "firimiturile" vreunui baron local, indiferent de
culoarea politică a acestuia?
E greu, trebuie să strângi din dinţi şi
să încerci să rezişti până la capăt în perioada asta nu tocmai
fericită, când presa a fost o zonă foarte afectată de criză şi bătălia
politică. E greu să rezişti, să ai coloană vertebrală... Eu zic că am
mers bine şi dacă am rezistat până acum, în aceste condiţii, sunt
convins că va fi mai bine în viitor. Iar faptul că "baronii locali"
există peste tot, mai ales în provincie, nu face decât să-mi dea de
lucru.
Ai trecut peste faza cu sucu', berea, păpica la sindrofii şi
pliculeţul la buzunar în diverse ipostaze. Cum ai rezistat?Foarte
simplu, acum mai bine de zece ani, când am început să fac jurnalism de
investigaţie mai aprofundat, cred că materialele pe care le-am scris şi
mesajele pe care le-am transmis au dat de înţeles că nu este cazul să
vină cineva cu pliculeţul la mine. Am aflat la un moment dat, în urma
unei anchete, că mă căuta un fost baron local, actualmente preşedintele
unei federaţii sportive internaţionale, să-mi dea pliculeţul. Ce să-i
faci, n-a fost să fie, nu m-a găsit atunci... he, he! Era vorba de
Marius Vizer, ce să ne mai ascundem după deget?! Supărare mare că omul
lui nu m-a găsit, dar eu cred că a fost spre binele lui că nu m-a găsit
atunci! În rest, cred că un jurnalist îşi face treaba atunci când
transmite un mesaj destul de clar că nu poate fi "apelat", iar riscul de
a fi deturnat este două ori mai mare decât cel al apariţiei
articolului.
Ai demarat în ultima perioadă o serie de anchete privind
devalizarea resurselor vitale ale României. În mare, dezbaterile
publice s-au canalizat pe Roşia Montană, gazele de şist - Bârlad, Roşia
Poieni... Se pare - ceea ce bănuiam de mult şi fără să folosesc cuvinte
mari - că "sediul materiei" este cedarea pe nimic a tuturor resurselor
ţării, cu complicitatea serviciilor de informaţii...Există o lege a
tăcerii în presă, se ştiu multe lucruri, există o grămadă de informaţii
pe care foarte puţini le fac publice. Într-adevăr, la nivelul percepţiei
opiniei publice, e "la modă" Roşia Montană. S-a atras de atâtea ori
atenţia că Roşia este doar vârful de lance, proiectele fiind mult mai
multe, aproape toţi Apusenii fiind "acoperiţi" şi nu doar Apusenii.
Avem
Baia Mare, ajungem la Arad, apoi Caraşul... e vorba de o întreagă
strategie de vânzare pe doi bani a resurselor naturale ale României, pe
de altă parte - nu mi-e frică s-o spun - trădarea de ţară a făcut ca
România să devină o colonie. Cineva, bazându-se pe câţiva baroni locali
care iau firimituri, profită la maximum de resursele naturale ale unei
ţări. Ba mai mult, se ajunge inclusiv la înstrăinarea terenurilor
agricole, o altă resursă vitală.
Iată unde am ajuns datorită politicii din ultimii 23 de ani!
DEMNITATE NAŢIONALĂ !
este sloganul ALO.
(Avocat Gheorghe Dinu - Preşedintele ALO)
Sursa: MCP Press Agency, Mihai Georgevici
