Ponta, Împăratul Românilor
De când a fost înscăunat prim-ministru prin vrerea poporului şi a
partidului
Ponta duce un război aprig.
Cu cine? Păi tocmai cu baronii
locali care l-au făcut prim-ministru. Precum monarhii absoluţi,
Ponta pe
zi ce trece îşi transferă în propria ogradă,
atribuţii ce până acum ţineau de fiefurile locale.
Motivul? E simplu – când caşcavalul se
împuţinează, chemi mai puţini meseni la masă.
Nu mă credeţi? Nu m-aţi crezut nici când v-am spus că <<sunteţi
sclavi la Stat>>.
Dar cifrele nu mint. Şi nici faptele. Uitaţi o
retrospectivă a deciziilor Guvernului:
Ianuarie – Ministere Fără Număr
Ponta măreşte numărul de
ministere şi implicit şi numărul de funcţionari la centru. Aparatul
birocratic redevine astfel la fel de numeros ca în perioada lui de
maximă glorie, din vremea lui Tăriceanu. Toate posturile noi create sunt
de consilieri, directori, consultanţi şi alte grade înalte şi ocupate
bineînţeles cu vajnicii soldaţi ce l-au sprijinit în lupta din alegeri.
Februarie – Însănătoşirea Sănătăţii.
Se votează legea Reformei (a
câta oare?) Sănătăţii care e ratificată în câteva zile fără a fi
discutată sau analizată de Parlamentul care votează la comanda tot ce-i
pune Executivul in faţă.
Piesa de forță din această
“reformă” : centralizarea tuturor licitaţiilor din sistem, culmea pentru
“reducerea costurilor”. Adică spitalele săracele să nu se mai chinui şi
cu bugetele de achiziţii, să caute cei mai buni furnizori. ştie
Ministerul mai bine ce le trebuie la fiecare în parte după normative
exact măsurate și care vor specifica la milimetru câte siringi sunt
necesare la secţia de maternitate şi câte la chirurgie. Atât pentru
Spitalul de Urgenţă din Bucureşti cat şi pentru Spitalul de Boli
Infecţioase din Vaslui.
În realitate, se creează
monopoluri pentru clienţii politici care acum nu se vor bate pe sute de
licitaţii la fiecare spital în parte, ci acum vor avea de câştigat doar
1-2 licitaţii care le vor asigura traiul pentru următorii 4 ani.
Martie – Regionalizare la Superlativ.
Din nou apare pe tapet
regionalizarea. Dar nu prin reorganizarea structurilor existente, în
nici un caz. Aşa ar fi prea mult de muncă. Ba chiar mai rău, ar ieşi şi
ceva util pentru oameni. Nu, pur si simplu s-au inventat nişte
suprastructuri care nici măcar nu respectă graniţele istorice, ci doar
necesitatea birocratică de a mai crea încă un nivel de control.
Atât doar că aceste regiuni nu
mai vor fi controlate de baronii locali ci de nişte satrapi numiţi de la
centru. Diferenţa: Baronii locali măcar sunt aleşi odată la patru ani şi mai fac ceva pentru localnici. Satrapii nu suferă de această
limitare. Precum fanarioţii, vor suge cât pot de mult din funcţia în
care sunt după care vor fi înlocuiţi cu alţii dacă devin “nepopulari”
Aprilie – Concediere “la sânge”.
Tocmai s-a anunţat desfiinţarea
caselor judeţene prin care vor fi disponibilizaţi 9000 de bugetari. In
mod normal am aplauda această măsură fără precedent. Numai că in
jargonul birocratic a “disponibiliza” nu înseamnă neapărat a da afară.
Ci de fapt a face “disponibili” aceşti oameni pentru alte structuri din
sistem.
Prin însăşi gura ministrului de
resort aflăm ca de fapt peste 50% dintre disponibilizaţi vor fi
absorbiţi ori la nivel judeţean ori la noile structuri “regionale” care
vor fi înfiinţate. La judeţe se va duce pleava care se va distribui pe
la casierii şi alte locuri unde vor arde gazul pe banii noştri. Iar
vârfurile vor merge mai aproape de centru, de unde vor învârti bani mai
mulţi şi mai cu spor.
Ce au în comun toate aceste decizii: CENTRALIZAREA.
Centralizarea excesivă întotdeauna a precedat distrugerii oricărui
imperiu. Când lucrurile merg bine, nu e nevoie de centralizare. Oamenii ştiu să facă şi fără să le spună cineva “de la centru”. Când însă
lucrurile se poticnesc, cei de la centru au impresia ca cei de pe
margini îi trădează, apare lupta internă şi nevoia de control.
Centralizarea însă nu face altceva decât să exacerbeze deficienţele şi
să accelereze declinul.
Ce înseamnă asta pentru români?
Am trăit cu toţii în comunism, ştim ce înseamnă centralizarea.
Galantare goale, servicii proaste sau inexistente, cozi interminabile.
În zilele noastre asta se traduce prin omogenizarea în mai prost a
tuturor serviciilor statului:
- Dacă până acum mai găseai spitale curate şi medici competenţi, acum
toate spitalele vor fi murdare şi toţi medicii incompetenţi. Cei
competenţi vor fi … în Anglia.
- Dacă până acum mai găseai licee unde se face carte, de acum încolo
la toate liceele se va învăţa la fel de … prost. Bineînţeles cu
promovabilitate ce tinde spre 100%.
- Dacă până acum mai se făceau asfaltări cât de cât, acum roagă-te să ţină asfaltul de acum cât mai mult. Sau pune bani deoparte pentru un
SUV.
- Dacă până acum mai găseai poliţist cinstit şi care să-şi facă
meseria, acum aşteaptă-te ca să fie mână în mână cu pungaşul care te-a
furat.
- Dacă până acum mai reuşeai să-ţi câştigi dreptatea în justiţie, acum dreptatea se va da … la licitaţie.
- Dacă până acum te mai înţelegeai cu o atenţie la primar, acum ia un
număr şi aşteaptă deciziile “de la centru”. O sa vină în şase luni, până
la un an.
Desigur pe aceleași taxe uriaşe, pe care le plătim şi acum!
Vrei o soluţie: RENUNŢĂ LA TAXE! RENUNŢĂ LA STATUL SOCIAL!
Ia-ţi destinul în mâini şi alătură-te Mişcării Antitaxe.
– Românii sunt jidanii secolului al XXI-lea
„Românii sunt de vină pentru criză!"
Primul
care a spus tâmpenia asta, a fost fostul preşedinte al Franţei, Nicolas
Sarkozy. Ce treabă au românii cu criza economică din Franţa? Dar ideea a
fost rapid preluată de alţi politicieni europeni (chiar şi de actualul
şef al statului francez, socialistul Francois Hollande).
De ce? Pentru
că era o scuză care le pica la fix!
Cum să spui că de vină pentru criza este chiar populismul politicienilor: adică, chiar tu?
Cum să spui că de vina sunt cheltuielile imense cu protecţia socială, cu subvenţiile agricole, contractele de stat nerentabile?
Cum să spui că trebuie tăiate ajutoarele sociale, pensiile şi mărită vârsta de pensionare?
Cum să spui că trebuie tăiate drepturile angajaţilor şi scăzute salariile (nu cu 25%: ci cu 90%!)
Cum să spui că de vină este chiar sistemul european, care a încurajat putorile şi traiul pe pomană?
E mult mai simplu să spui că trebuie tăiaţi... românii. Ei sunt vinovaţi pentru tot!
Ce îi aşteaptă pe români?
Unde
se vor termina toate astea? Păi, în cazul evreilor, s-au terminat în
lagăre de exterminare. În cazul românilor, multe acuzaţii sunt reale. Şi
chiar dacă unii români sunt nevinovaţi, europenii îi vor judeca pe toţi
la grămadă: că e mai comod aşa. E nedrept? Ei şi? În cel mai bun caz,
românii nu sunt consideraţi decât nişte slugi pentru europeni, cu
joburile cele mai grele şi mai prost plătite. Păi, se sinchiseşte cineva
vreodată de sentimentele slugilor? Uitaţi-vă cum îi tratează americanii
pe imigranţii mexicani! Aveaţi impresia că aţi intrat în Uniunea
Europeana şi gata, sunteţi fraţi egali cu germanii? Aveaţi chiar
obrăznicia să vă comparaţi salariile cu ale lor? Profesorii voştri cu
profesorii lor? Cine bă, voi? Păi, bă, voi sunteţi români. Să nu uitaţi
asta niciodată: români!
Adică, nişte criminali, cerşetori, curve, hoţi
de buzunare, violatori.
Sclavi împuțiți! Voi n-o sa fiți niciodată egali
cu nimeni!
Asta-i gândirea Occidentului şi mai trăncănim despre
discriminare.
Românii sunt făcuţi vinovaţi pentru
tot ce merge rău în Europa
Acest
articol a fost publicat prima oară în noiembrie, anul trecut. Îl
republic pentru că tot ce am spus atunci s-a confirmat. Românii chiar
sunt făcuți vinovați pentru tot ce merge rău în Europa. De la carnea de
cal britanică, până la şomajul din Germania. Dar sunt într-adevăr
vinovaţi? Direct, sigur că nu. E criză şi oamenii caută pe cineva să-şi
verse furia: românii! Dar pentru imaginea lor mizerabilă, da, românii
sunt vinovaţi şi para-vinovaţi! Pentru că stă numai în puterea lor să
măture, mâine, toată clica ce îi conduce de 23 de ani
şi a cărei
corupţie este hulită în toată lumea.
Stă numai în puterea lor să iasă în
stradă, ca bulgarii,
şi să demită Guvernul şi Parlamentul.
Se poate
face într-o săptămână!
Dar dacă te laşi condus de bandiţi, eşti complice
cu ei!
Îţi meriţi soarta!
Sursa: Capitalism pe pâine
Cu parlamentari de acest fel...
în ce direcţie merg românii?
Dar aceasta este politica şi tocmai de aceea,
Partidul ALIANŢA LEGE ŞI ORDINE (ALO)
vă propune o altfel de abordare, pragmatică, ordoliberală, o soluţie politică şi socială care se fundamentează pe transpunerea în practică a prevederilor constituţionale,
pe respectarea Constituţiei de către toţi funcţionarii statului!
(Extras din Programul politic al Partidului ALO)
Pe
scena politică a apărut un nou partid: Alianţa Lege şi Ordine - ALO -
înfiinţată de foşti ofiţeri de Armată, poliţie şi servicii secrete, la
care au aderat şi civili, între care doi jurnalişti şi un profesor
universitar.
ALO este condusă de: preşedintele Gheorghe Dinu,
avocat, fost şef până în 1997 al serviciului secret Constanţa din
structura Ministerului de Interne, denumită generic "doi şi-un sfert",
fost candidat la preşedinţie în 2004 ca independent; de
vicepreşedintele-general rezervist Constantin Bartolomeu Savoiu, care
este şi Mare Maestru al Marii Loji Naţionale Române (MLNR 1880) şi
vicepreşedinte al unei asociaţii militare care are în titulatura
organizaţia Nord-Atlantică (NATO); de generalul rezervist Constantin
Degeratu, fost şef al Marelui Stat Major General al Armatei; de
generalii rezervişti Nicolae Micador şi Marin Burgui, de Adrian Radu
şi Carmen Grama, foşti ofiţeri SRI, de profesorul universitar dr.
Michael
Chircor. Jurnaliştii care au aderat la acest partid sunt Laurenţiu
Solomon şi Dan Coste.
Doctrina acestui partid ALO este un
partid care "are drept scop dezvoltarea şi modernizarea societăţii
româneşti prin promovarea şi punerea în practică în Romania a doctrinei
ordoliberale contemporane de vocaţie germană, cu elemente sociale de
tradiţionalism de tip japonez. Doctrina ordoliberală este intitulată
simbolic "a treia cale": o cale între social - democraţie şi
neo-liberalism". Nu se prea înţelege cum se pot aplica în România elemente sociale tradiţionaliste japoneze.
Principala cerere lansată de noul partid ALO: desfiinţarea Curţii Constituţionale.
Principala
instituţie vizată de ALO este Curtea Constituţională, partidul cerând
desfiinţarea acesteia pe motiv că această instituţie ar fi încălcat,
prin deciziile sale, prevederile Constituţiei. De asemenea, ALO cere
revizuirea Constituţiei prin referendum, aceasta cerere nefiind o
noutate deoarece numai prin referendum se poate schimba, revizui
Constituţia.
Singura deosebire a activităţii anunţate până acum
de această alianţă este faptul că se consideră adversarii colonelului
Mircea Dogaru, apendicele fondatorului PC Dan Voiculescu, deşi şi acesta
cerea desfiinţarea CCR, pe lângă desfiinţarea ANI, DNA.
de ONDINE GHERGUT
Aceasta este stânga mea, de vreţi...mergeţi
dupa ea!
Sursa: MCP Press Agency, Mihai GEORGEVICI
