Amaraciunea lui Ponta: La Guvern discutam despre cum sa ne aparam de atacuri politice
Premierul Victor Ponta a relatat vineri, intr-o intalnire la Bucuresti cu presa straina, ca,
spre "amaraciunea" sa, majoritatea timpului alocat sedintelor de guvern este dedicat discutiilor despre apararea de atacurile politice.
COMUNISMUL FĂRĂ MASCĂ -
Giovanni Papini in vizita la Lenin
Giovanni Papini (1881 - 1956)
Moscova, 3 iulie:
Ca sa ajung pana la el, am cheltuit aproape douazeci mii de dolari,
cadouri nevestelor comisarilor, bacsisuri soldatilor rosii, daruri
orfelinatelor - dar nu regret.
Mi se spunea ca Vladimir Ilici Lenin era bolnav, obosit si ca nu putea sa primeasca pe nimeni, in afara de intimii sai. Nu
mai locuieste la Moscova, ci intr-un sat din apropiere, intr-o veche
locuinţa boiereasca, cu obisnuitul peristil cu coloane albe la intrare.
Vineri seara, ultimele dificultati fura inlaturate si telefonul ma
instiinta ca eram asteptat duminica. I se spusese lui Lenin ca fondurile
mele ar putea sa ajute inceputurile anevoioase ale NEP-ului si acesta
consimtise sa ma vada.
Fui primit de sotia sa, o femeie groasa si
tacuta, care ma privi asa cum privesc infirmierele pe un nou bolnav care
intra in sala lor.
Gasii pe Lenin pe un mic balcon, sezand la o
masa mare, acoperita cu foi mari de desen. Imi facu impresia unui
condamnat, caruia i se permite, in ultimele ore pe care le mai are de
trait, sa-si piarda timpul in pace, cu fleacuri.
Capul sau foarte
cunoscut, de tip mongol, parea taiat din branza veche si uscata: teapan
si totusi molatic. Intre buzele lui respingatoare se vedeau doua randuri
sinistre de dinti, ca ai unui cap de mort.
Craniul sau, lung si
gol, facea impresia unei urne barbare, taiata din osul frontal al unui
monstru fosil. Doi ochi vicleni si inchizitori de pasare de prada stau
pitulaţi indaratul pleoapelor insangerate.
Mainile sale se jucau
neglijent cu un creion de argint: se vedea ca fusesera groase si
puternice, maini de mujic, dar in aspectul lor descarnat anuntau
apropierea mortii.
Nu voi uita niciodata urechile lui de fildes
lustruit, intinse in afara ca pentru a prinde ultimele sunete ale lumii,
inainte de linistea cea mare.
Primele minute ale conversatiei
noastre fura mai curand penibile. Lenin se trudea sa ma cantareasca, dar
cu un aer distrat, ca si cum si-ar fi indeplinit o datorie de care de
acum inainte nu se mai sinchiseste.
Iar eu, inaintea acelei masti
obosite de culoarea sofranului, nu mai gaseam curajul sa-i pun
intrebarile pentru care venisem. Inganai la intamplare o lauda despre
marea opera pe care o savarsise in Rusia. Si atunci, acea faţa pe
jumatate moarta se umplu de strambaturi spectrale, care voiau sa fie un
zambet sarcastic.
- Dar totul era facut, exclama Lenin, cu o
insufletire neasteptata si aproape cruda, totul era facut inainte de a
veni noi! Strainii si imbecilii
presupun ca s-a creat ceva nou.
Eroare de burghezi orbi. Bolsevicii n-au facut altceva decat sa adopte,
dezvoltandu-l, regimul instaurat de alte ţari si care e singurul
potrivit cu poporul rus.
Nu se poate guverna o suta de milioane de
brute, fără băţ, fara spioni, fara politie secreta, fara teroare si
spanzuratori, fara tribunale militare, munca silnica si torturi. Noi am
schimbat numai clasa care isi baza guvernarea pe acest sistem.
Unde
erau saizeci de mii de nobili si patruzeci de mii de mari functionari,
in total o suta de mii de indivizi, azi sunt aproape doua milioane de
proletari si comunisti.
E un progres, un mare progres, deoarece
privilegiatii sunt de zece ori mai numerosi, insa nouazeci si opt la
suta din populatie n-a castigat prea mult prin aceasta schimbare.
Fii chiar sigur ca n-a castigat nimic si e tocmai ceea ce vreau, ceea ce
doresc si, de altfel, ceea ce este absolut inevitabil.
Si Lenin
incepu sa râdă in surdina, ca un negustor care a inselat pe cineva si
care contempla satisfacut umerii victimei care pleaca.
- Si atunci, bombanii eu, Marx, progresul si celelalte?
Lenin ma privi cu un aer foarte mirat.
- Dumitale, care esti un om strain si puternic, relua el, pot sa-ţi
spun tot. Nimeni nu te va crede. Dar aminteste-ţi ca Marx insusi ne-a
invatat ca
teoriile n-au decat o valoare pur fictiva, o valoare de
instrument. Dată fiind starea de lucruri din Rusia si din Europa, a
trebuit sa ma servesc de ideologia comunista pentru a realiza adevaratul
meu scop.
In alte ţari si in alte vremuri, as fi intrebuinţat
altceva. Marx nu era decat un burghez evreu, calare pe statisticile
englezesti si admirator in secret al
industrialismului. Un creier
imbibat de bere si de hegelianism, in care amicul Engels injecta
cateodata unele idei geniale. Revoluţia ruseasca e o dezmintire completa
a profeţiilor lui Marx.
Comunismul a triumfat tocmai intr-o ţara unde aproape nu exista burghezie.
Oamenii, domnule Gog (Papini este autorul cartii Gog si Magog), sunt
niste salbatici fricosi, care trebuie stapaniţi de un salbatic fara
scrupule, asa cum sunt eu.
Restul nu-i decat vorbarie, literatura, filozofie si alta muzica, pentru folosul nerozilor.
Ori, salbaticii sunt la fel de criminali, ultimul ideal al oricarui
guvern trebuie sa fie acela de a face in asa fel, ca ţara sa semene cu o
ocna.
Vechea ocna tarista e ultimul cuvant al inţelepciunii
politice. Daca te gandesti bine, vei vedea ca viaţa de inchisoare e cea
mai potrivita celor mai mulţi oameni.
Nemaifiind liberi, ei sunt, in
sfarsit, feriţi de riscuri si in situaţia de a nu putea savarsi raul.
Indata ce un om intra la inchisoare, trebuie, prin
forta lucrurilor, sa duca o viata de nevinovat.
Mai mult decat atat, nu mai are nici ganduri, nici preocupari, deoarece
sunt altii care gandesc si poruncesc pentru el: lucreaza cu corpul, dar
isi odihneste spiritul.
Si stie ca in fiece zi va avea ce sa
manance si unde sa doarma, chiar daca nu lucreaza si chiar daca e
bolnav, fara grija pe care o are cel liber de a-si procura o paine in
fiecare dimineaţa si un pat in fiecare seara. Visul meu este de a
transforma Rusia intr-o imensa inchisoare: si sa nu crezi ca spun
aceasta din egoism, caci intr-un astfel de sistem cei mai sclavi si cei
mai sacrificati sunt tocmai paznicii si ajutoarele lor!
Lenin tacu
deodata si incepu sa contemple un desen pe care-l avea dinainte si care
reprezenta, mi se pare, un palat inalt ca un turn gaurit de nenumarate
ferestre rotunde. Indraznii sa pun una din intrebarile mele.
- Si ţaranii?
- Urasc ţaranii, raspunse Vladimir Ilici cu o strambatura de dezgust.
Urasc pe mujicul idealizat de acel ramolit occidental care era
Turgheniev si
de acel faun convertit care era ipocritul de Tolstoi.
Taranii reprezinta tot ce urasc mai mult: trecutul, credinţa, ereziile
si maniile religioase, lucrul manual.
Ii tolereze si ii cultiv, dar ii urasc. As vrea sa-i vad disparand pe toţi, pana la cel din urma...
Un electrician valoreaza pentru mine cat o suta mii de ţarani. Se va
ajunge, sper, sa traim cu alimente produse in cateva minute de masini,
in laboratoarele noastre chimice si in sfarsit vom putea masacra
ţaranimea devenita atunci inutila. Taranii se vor face lucratori sau vor
crăpa.
Viaţa in natura e o rusine preistorica. Baga-ţi in cap ca
bolsevismul reprezinta un razboi triplu: al barbarilor stiintifici
impotriva intelectualilor
corupţi, al Orientului impotriva
Occidentului si al orasului impotriva satului. Si in acest razboi nu ne
vom uita la alegerea armelor.
Individul e ceva care trebuie suprimat. E o invenţie a acelor pierde-vara de greci si a inchipuiţilor de germani.
Cine rezista, va fi taiat ca o tumoare vatamatoare. Sangele e cel mai
bun igrasamant oferit de natura. Sa nu crezi ca sunt crud. Toate aceste
executii si
spanzuratori, care se fac din ordinul meu, ma plictisesc.
Urasc victimele, mai cu seama fiindca ma silesc sa le ucid.
Dar nu pot face altfel. Visez sa fiu directorul general al unei inchisori model, al unei ocne pacifice si bine intretinuţe.
Dar se gasesc, ca in toate inchisorile, neasculatori, nelinistiţi, din
aceia care au nostalgia stupida a vechilor ideologii si mitologii
omucide.
Toti acestia vor fi suprimaţi. Nu pot permite ca numai
cateva mii de bolnavi sa primejduisca fericirea viitoare a milioane de
oameni. Si apoi, defintiv, vechile varsari de sange nu erau un fel rau
de a ingriji corpurile.
E o oarecare voluptate sa te simţi stapan pe
viata si pe moarte. De cand vechiul Dumnezeu a fost ucis - nu stiu bine
daca in Franţa sau in Germania - unele satisfacţii au acaparat oamenii.
Eu sunt, daca vrei, un semizeu local asezat intre Asia si Europa, dar
pot totusi sa-mi permit unele capricii. Sunt gusturi ale caror secret
s-a pierdut, dupa caderea paganilor.
Sacrificiile omenesti aveau
ceva bun: erau symbol profund, o invaţatura inalta, o sarbatoare
sanatoasa. Dar aici, in locul imnului credinciosilor, aud
ridicandu-se spre mine urletele prizonierilor si al muribunzilor; te
asigur ca n-as schimba aceasta simfonie cu cele noua ale lui Beethoven.
Acesta e cantecul religios care anunta beatitudinea apropiata.
Mi se
paru atunci ca fata descompusa si cadaverica a lui Lenin se intindea ca
sa asculte o muzica inceata si solemna, sensibila numai pentru el.
Aparu doamna Krupskaia, sa-mi spuna ca sotul sau era obosit si ca avea
nevoie de putina odihna. Iesii indata.
Am cheltuit douazeci mii de dolari ca sa vad pe omul acesta si, intr-adevar, am impresia ca nu i-am aruncat pe fereastra!...
De reflectat...
Antonescu,
Ponta și USL au încercat o lovitură de stat în vara lui 2012, au
încercat să își subordoneze instituțiile independente ale statului, au
vrut să distrugă Curtea Constituțională și DNA.
Antonescu,
Ponta și USL ne sufocă cu biruri încercând să-și mascheze incompetența
și dezastrul economic pe care l-au provocat. Ei au înscenat privatizări,
au viciat proceduri și s-au jucat cu soarta salariaților, la Oltchim și
CFR Marfă.
Antonescu, Ponta și USL vor să pună mâna pe
justiție, vor să distrugă ANI, protejează parlamentarii și miniștrii
penali în Parlament. Pentru Antonescu, Ponta și USL, legea este
obligatorie doar pentru românii de rând, nu și pentru ei.
Opoziția la USL este singura alternativă sănătoasă politic și morală,
atât pentru țară, cât și pentru partidele de dreapta, care au obligația
găsirii celui mai bun candidat pentru alegerile prezidențiale.
Minciuna stă cu regele la masă
De la mine nu se văd decât...
actualii politicieni
Minciuna stă cu regele la masă…
Doar asta-i cam de multişor poveste
……………………………………………………………………….
Au cine liniştea lui scumpă-i strică?
Ş-al vremii rost el tot nu-l înţelege.
"Ş-al vremii rost el tot nu-l înţelege".
Sursa: MCP Press Agency, Mihai Georgevici
