COMUNICAT PENTRU ROMANI: ...De SUA depindem cu toţii!

Ce se întîmplă în Statele Unite?

Autor: Bedros HORASANGIAN |

De departe, lucrurile pot fi interpretate deformat. Totuşi. Totuşi ceva nu merge. Preşedintele Barack Obama nu a ajuns la un acord de principiu cu liderii FMI, pe fondul disensiunilor din Congresul american, dintre democraţi şi republicani. Acceptarea unei noi cifre a datoriei SUA ar însemna, zic destui comentatori avizaţi, o criză mondială în lanţ. Principalii beneficiari, dacă se poate spune aşa, sînt partenerii strategici ai SUA, China, Japonia şi Canada. Apoi în lanţ, cum ştim, necazurile pot reverbera într-un mod neaşteptat, în această economie globalizată, unde fiecare depinde prin mii de fire de te miri cine. Ar fi crezut cineva, acum o jumătate de secol, că industria de automobile din Statele Unite va cădea, că va ajunge aşa cum se prezintă astăzi – cifrele sînt concludente – şi că oraşul Detroit, capitala marilor corporaţii (precum General Motors, Ford şi Crysler), va deveni un oraş-fantomă? De aici se nasc o sumedenie de interogaţii despre viitorul SUA, ca şi despre al întregii economii mondiale. UE nu a lăsat Grecia să intre în incapacitate de plată şi să se prăbuşească tocmai pentru a nu falimenta un mecanism comunitar care, în mod evident, e gripat. În termeni mecanici. Ca şi cum un automobil – că tot sîntem în acest registru auto – ar merge cu frîna pusă.

Ce nu merge în SUA, azi, şi de ce? Sînt întrebări legitime, pe care şi le pun miile de demon - stranţi de la Washington şi New York. Şi totodată numeroşi analişti economici şi financiari din diverse colţuri ale lumii. Şi SUA, şi Uniunea Europeană, două centre de putere ale lumii contemporane, aşa cum este ea alcătuită acum, dau semne vizibile de oboseală. Nu mai funcţionează economia capitalistă bazată pe plusvaloare – acel „p“ mic de care făcea atîta caz mult hulitul azi Karl Marx –, puterea investitorilor de peste Ocean s-a restrîns în favoarea unei Chine extrem de agresive, care a reuşit, în doar două decenii, să acumuleze un capital care poate deregla economia mondială. Să fie oare o eroare de strategie financiareconomică a Băncii Mondiale şi a FMI-ului, cu reverberaţii în politica Washingtonului? Să fie vorba despre o sumă de erori strategice şi despre cheltuieli exorbitante pe care SUA nu le mai pot gestiona?

Bogăţia a crescut unilateral, sărăcia unor întregi mase şi clase (mai ales a clasei mijlocii, care accesează în mod curent credite, fiind o curea de transmisie a unei pieţe dominate de ofertă şi consum) a crescut multilateral. Criza din ultimii cinci ani din Statele Unite, pornită de pe Wall Street, a ajuns în cartiere paupere din NYC şi LA. În Bronx şi în Woods nu e ca în Manhattan. Nemulţumirea milioanelor de americani care şi-au văzut risipite economiile sau desfiinţate locurile de muncă a creat mari dificultăţi nu doar la Casa Albă. Iar ceea ce se întîmplă în SUA ne priveşte pe toţi. Politica internă a Statele Unite este strîns legată de cea externă – asta este deja un truism. După 11 septembrie 2001, America nu a mai fost cea de dinainte. Războaiele din Afganistan şi din Irak, ca şi menţinerea unui echilibru mondial – în care SUA nu mai reprezintă un singur actant, ca la începutul anilor ’90, cînd se prăbuşea URSS (şi întregul lagăr comunist) – presupun sume enorme pe care SUA le acordă cu fiecare buget anual aprobat de Congres. De aici, o stare de nelinişte, nu doar a pieţelor financiare, extrem de sensibile la orice mişcare. Noile propuneri de negociere avansate de Iran sînt privite cu scepticism la Ierusalim, dar Statele Unite nu au cum să nu ţină cont de ele. Şi de presiunile Rusiei – alte exemplu de ultimă oră – în rezolvarea crizei (politice, umanitare, nu în ultimul rînd militare) din Siria. Ceea ce părea o intervenţie militară a intrat deja, de cîteva zile, într-un con de umbră. Declaraţiile belicoase şi ferme ale preşedintelui Barack Obama s-au lovit de zidul impenetrabil al faciesului de monolit al lui Serghei Lavrov, ministrul de Externe al lui Putin. Jocurile cu mai multe strategii sînt în curs. Nimic nu e definitiv.

În multe colţuri ale lumii.Alegerile prezidenţiale din Azerbaidjan, cîştigate detaşat – cu fraudele de rigoare deja semnalate de organizaţiile care le-au urmărit îndeaproape – de fostul şi actualul preşedinte Ilhan Aliyev (sprijinit tacit de americani) dau măsura lumii strîmbe în care trăim. Una fumăm, alta vindem. Putem înţelege ce înseamnă raţiuni de stat, RealPolitik sau interese strategice, dar lumea tot strîmbă va rămîne. Lecţiile de etică şi gargariseala intransigenţei formale servită de politicienii americani (dar şi de madame Reding de la Bruxelles, ca să dăm un exmplu european, şi nu american), nu pot ajuta la rezolvarea unor chestiuni de viaţă şi de moarte de la periferiile unor oraşe precum Chicago, New Orleans, Marsilia sau Amsterdam.Aici nu mai este vorba despre lupta ideologică dintre diferite orientări, de stînga sau de dreapta, ci despre necesitatea de a acţiona în favoarea oamenilor. În Brazilia, o stîngă dezideologizată vine cu măsuri liberale, ca să evite dezastrul a 18 milioane de oameni care trăiesc sub limita de subzistenţă. Fel de fel de situaţii prin lume. Dar am pornit de la ceea ce se întîmplă azi în SUA, pentru că

de SUA depindem cu toţii.

În mare măsură. Că ne place sau nu să acceptăm asta – ar fi altă poveste.

Imagine: whitehouse/ foto: Pete Souza

http://www.observatorcultural.ro/Ce-se-intimpla-in-Statele-Unite*articleID_29302-articles_details.html