Aceasta este stânga mea, de vreţi…mergeţi dupa ea!

Ponta, Împăratul Românilor 

De când a fost înscăunat prim-ministru prin vrerea poporului şi a partidului 

Ponta duce un război aprig. 

Cu cine? Păi tocmai cu baronii locali care l-au făcut prim-ministru. Precum monarhii absoluţi, 

Ponta pe zi ce trece îşi transferă în propria ogradă, 

atribuţii ce până acum ţineau de fiefurile locale. 

Motivul? E simplu – când caşcavalul se împuţinează, chemi mai puţini meseni la masă.

Nu mă credeţi? Nu m-aţi crezut nici când v-am spus că <<sunteţi sclavi la Stat>>. 

Dar cifrele nu mint. Şi nici faptele. Uitaţi o retrospectivă a deciziilor Guvernului:

Ianuarie – Ministere Fără Număr


Ponta măreşte numărul de ministere şi implicit şi numărul de funcţionari la centru. Aparatul birocratic redevine astfel la fel de numeros ca în perioada lui de maximă glorie, din vremea lui Tăriceanu. Toate posturile noi create sunt de consilieri, directori, consultanţi şi alte grade înalte şi ocupate bineînţeles cu vajnicii soldaţi ce l-au sprijinit în lupta din alegeri.


Februarie – Însănătoşirea Sănătăţii.

Se votează legea Reformei (a câta oare?) Sănătăţii care e ratificată în câteva zile fără a fi discutată sau analizată de Parlamentul care votează la comanda tot ce-i pune Executivul in faţă.

Piesa de forță din această “reformă” : centralizarea tuturor licitaţiilor din sistem, culmea pentru “reducerea costurilor”. Adică spitalele săracele să nu se mai chinui şi cu bugetele de achiziţii, să caute cei mai buni furnizori. ştie Ministerul mai bine ce le trebuie la fiecare în parte după normative exact măsurate și care vor specifica la milimetru câte siringi sunt necesare la secţia de maternitate şi câte la chirurgie. Atât pentru Spitalul de Urgenţă din Bucureşti cat şi pentru Spitalul de Boli Infecţioase din Vaslui.

În realitate, se creează monopoluri pentru clienţii politici care acum nu se vor bate pe sute de licitaţii la fiecare spital în parte, ci acum vor avea de câştigat doar 1-2 licitaţii care le vor asigura traiul pentru următorii 4 ani.


Martie – Regionalizare la Superlativ.

Din nou apare pe tapet regionalizarea. Dar nu prin reorganizarea structurilor existente, în nici un caz. Aşa ar fi prea mult de muncă. Ba chiar mai rău, ar ieşi şi ceva util pentru oameni. Nu, pur si simplu s-au inventat nişte suprastructuri care nici măcar nu respectă graniţele istorice, ci doar necesitatea birocratică de a mai crea încă un nivel de control.

Atât doar că aceste regiuni nu mai vor fi controlate de baronii locali ci de nişte satrapi numiţi de la centru. Diferenţa: Baronii locali măcar sunt aleşi odată la patru ani şi mai fac ceva pentru localnici. Satrapii nu suferă de această limitare. Precum fanarioţii, vor suge cât pot de mult din funcţia în care sunt după care vor fi înlocuiţi cu alţii dacă devin “nepopulari”

Aprilie – Concediere “la sânge”.

Tocmai s-a anunţat desfiinţarea caselor judeţene prin care vor fi disponibilizaţi 9000 de bugetari. In mod normal am aplauda această măsură fără precedent. Numai că in jargonul birocratic a “disponibiliza” nu înseamnă neapărat a da afară. Ci de fapt a face “disponibili” aceşti oameni pentru alte structuri din sistem.

Prin însăşi gura ministrului de resort aflăm ca de fapt peste 50% dintre disponibilizaţi vor fi absorbiţi ori la nivel judeţean ori la noile structuri “regionale” care vor fi înfiinţate. La judeţe se va duce pleava care se va distribui pe la casierii şi alte locuri unde vor arde gazul pe banii noştri. Iar vârfurile vor merge mai aproape de centru, de unde vor învârti bani mai mulţi şi mai cu spor.

Ce au în comun toate aceste decizii: CENTRALIZAREA.

Centralizarea excesivă întotdeauna a precedat distrugerii oricărui imperiu. Când lucrurile merg bine, nu e nevoie de centralizare. Oamenii ştiu să facă şi fără să le spună cineva “de la centru”. Când însă lucrurile se poticnesc, cei de la centru au impresia ca cei de pe margini îi trădează, apare lupta internă şi nevoia de control. Centralizarea însă nu face altceva decât să exacerbeze deficienţele şi să accelereze declinul.

Ce înseamnă asta pentru români?

Am trăit cu toţii în comunism, ştim ce înseamnă centralizarea. Galantare goale, servicii proaste sau inexistente, cozi interminabile. În zilele noastre asta se traduce prin omogenizarea în mai prost a tuturor serviciilor statului:

• Dacă până acum mai găseai spitale curate şi medici competenţi, acum toate spitalele vor fi murdare şi toţi medicii incompetenţi. Cei competenţi vor fi … în Anglia.
• Dacă până acum mai găseai licee unde se face carte, de acum încolo la toate liceele se va învăţa la fel de … prost. Bineînţeles cu promovabilitate ce tinde spre 100%.
• Dacă până acum mai se făceau asfaltări cât de cât, acum roagă-te să ţină asfaltul de acum cât mai mult. Sau pune bani deoparte pentru un SUV.
• Dacă până acum mai găseai poliţist cinstit şi care să-şi facă meseria, acum aşteaptă-te ca să fie mână în mână cu pungaşul care te-a furat.
• Dacă până acum mai reuşeai să-ţi câştigi dreptatea în justiţie, acum dreptatea se va da … la licitaţie.
• Dacă până acum te mai înţelegeai cu o atenţie la primar, acum ia un număr şi aşteaptă deciziile “de la centru”. O sa vină în şase luni, până la un an.

Desigur pe aceleași taxe uriaşe, pe care le plătim şi acum!

Vrei o soluţie: RENUNŢĂ LA TAXE! RENUNŢĂ LA STATUL SOCIAL! 

Ia-ţi destinul în mâini şi alătură-te Mişcării Antitaxe.

http://capitalismpepaine.ro/2013/03/15/ponta-imparatul-romanilor/#comment-44889

Mihai Giurgea ( Revista ART-EMIS )

 – Românii sunt jidanii secolului al XXI-lea

 

„Românii sunt de vină pentru criză!"
Primul care a spus tâmpenia asta, a fost fostul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy. Ce treabă au românii cu criza economică din Franţa? Dar ideea a fost rapid preluată de alţi politicieni europeni (chiar şi de actualul şef al statului francez, socialistul Francois Hollande).

De ce? Pentru că era o scuză care le pica la fix!
Cum să spui că de vină pentru criza este chiar populismul politicienilor: adică, chiar tu?
Cum să spui că de vina sunt cheltuielile imense cu protecţia socială, cu subvenţiile agricole, contractele de stat nerentabile?
Cum să spui că trebuie tăiate ajutoarele sociale, pensiile şi mărită vârsta de pensionare?
Cum să spui că trebuie tăiate drepturile angajaţilor şi scăzute salariile (nu cu 25%: ci cu 90%!)
Cum să spui că de vină este chiar sistemul european, care a încurajat putorile şi traiul pe pomană?

E mult mai simplu să spui că trebuie tăiaţi... românii. Ei sunt vinovaţi pentru tot!
Ce îi aşteaptă pe români?
Unde se vor termina toate astea? Păi, în cazul evreilor, s-au terminat în lagăre de exterminare. În cazul românilor, multe acuzaţii sunt reale. Şi chiar dacă unii români sunt nevinovaţi, europenii îi vor judeca pe toţi la grămadă: că e mai comod aşa. E nedrept? Ei şi? În cel mai bun caz, românii nu sunt consideraţi decât nişte slugi pentru europeni, cu joburile cele mai grele şi mai prost plătite. Păi, se sinchiseşte cineva vreodată de sentimentele slugilor? Uitaţi-vă cum îi tratează americanii pe imigranţii mexicani! Aveaţi impresia că aţi intrat în Uniunea Europeana şi gata, sunteţi fraţi egali cu germanii? Aveaţi chiar obrăznicia să vă comparaţi salariile cu ale lor? Profesorii voştri cu profesorii lor? Cine bă, voi? Păi, bă, voi sunteţi români. Să nu uitaţi asta niciodată: români! 

Adică, nişte criminali, cerşetori, curve, hoţi de buzunare, violatori. 

Sclavi împuțiți! Voi n-o sa fiți niciodată egali cu nimeni! 

Asta-i gândirea Occidentului şi mai trăncănim despre discriminare.
Românii sunt făcuţi vinovaţi pentru 

tot ce merge rău în Europa
Acest articol a fost publicat prima oară în noiembrie, anul trecut. Îl republic pentru că tot ce am spus atunci s-a confirmat. Românii chiar sunt făcuți vinovați pentru tot ce merge rău în Europa. De la carnea de cal britanică, până la şomajul din Germania. Dar sunt într-adevăr vinovaţi? Direct, sigur că nu. E criză şi oamenii caută pe cineva să-şi verse furia: românii! Dar pentru imaginea lor mizerabilă, da, românii sunt vinovaţi şi para-vinovaţi! Pentru că stă numai în puterea lor să măture, mâine, toată clica ce îi conduce de 23 de ani 
şi a cărei corupţie este hulită în toată lumea. 
Stă numai în puterea lor să iasă în stradă, ca bulgarii, 

şi să demită Guvernul şi Parlamentul. 

Se poate face într-o săptămână! 

Dar dacă te laşi condus de bandiţi, eşti complice cu ei! 

Îţi meriţi soarta!

Sursa: Capitalism pe pâine

 https://deveghepatriei.wordpress.com/2013/03/15/mihai-giurgea-revista-art-emis-romanii-sunt-jidanii-secolului-al-xxi-lea/

Cu parlamentari de acest fel...

în ce direcţie merg românii? 

https://www.youtube.com/watch?v=qLDC7MuRH48

  Dar aceasta este politica şi tocmai de aceea, 

Partidul ALIANŢA LEGE ŞI ORDINE (ALO)

vă propune o altfel de abordare, pragmatică, ordoliberală, o soluţie politică şi socială care se fundamentează pe transpunerea în practică a prevederilor constituţionale,

pe respectarea Constituţiei de către toţi funcţionarii statului!

(Extras din Programul politic al Partidului ALO)

Pe scena politică a apărut un nou partid: Alianţa Lege şi Ordine - ALO - înfiinţată de foşti ofiţeri de Armată, poliţie şi servicii secrete, la care au aderat şi civili, între care doi jurnalişti şi un profesor universitar.

ALO este condusă de:  preşedintele Gheorghe Dinu, avocat, fost şef  până în 1997 al serviciului secret Constanţa  din structura Ministerului de Interne, denumită generic  "doi şi-un sfert", fost candidat la preşedinţie în 2004 ca independent;   de vicepreşedintele-general rezervist Constantin Bartolomeu Savoiu, care este şi Mare Maestru al Marii Loji Naţionale Române (MLNR 1880) şi vicepreşedinte al unei asociaţii militare care are în titulatura organizaţia Nord-Atlantică (NATO); de generalul rezervist Constantin Degeratu, fost şef al Marelui Stat Major General al Armatei; de generalii rezervişti  Nicolae Micador şi Marin Burgui,  de Adrian Radu şi Carmen Grama, foşti ofiţeri SRI, de profesorul universitar dr. Michael Chircor. Jurnaliştii care au aderat la acest partid sunt Laurenţiu Solomon şi Dan Coste.

Doctrina acestui partid ALO este un partid care "are drept scop dezvoltarea şi modernizarea societăţii româneşti prin promovarea şi punerea în practică în Romania a doctrinei ordoliberale contemporane de vocaţie germană, cu elemente sociale de tradiţionalism de tip japonez. Doctrina ordoliberală este intitulată simbolic "a treia cale": o cale între social - democraţie şi neo-liberalism". Nu se prea înţelege cum se pot aplica în România elemente sociale  tradiţionaliste japoneze.

Principala cerere lansată de noul partid  ALO: desfiinţarea Curţii Constituţionale.

Principala instituţie vizată de ALO este Curtea Constituţională, partidul cerând desfiinţarea acesteia pe motiv că această instituţie ar fi încălcat, prin deciziile sale, prevederile Constituţiei. De asemenea, ALO cere revizuirea Constituţiei prin referendum, aceasta cerere nefiind o noutate deoarece numai prin referendum se poate schimba, revizui Constituţia.

Singura deosebire a activităţii anunţate până acum de această alianţă este faptul că se consideră adversarii colonelului Mircea Dogaru, apendicele fondatorului PC Dan Voiculescu, deşi şi acesta cerea desfiinţarea CCR, pe lângă desfiinţarea ANI, DNA.

de ONDINE GHERGUT

http://www.aliantalegesiordine.ro/post?selID=49

Aceasta este stânga mea, de vreţi...mergeţi dupa ea!

http://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?id=8293

Sursa: MCP Press Agency, Mihai GEORGEVICI