Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi
10 august 2013 de deveghepatriei
O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva
dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a
25-a aniversari de la casatorie.
Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila,
ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala
si au intrebat: “Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata
ceva atat de frumos.”
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a
inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la
inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila
rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in
repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!”
“Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca
nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita,
invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar
stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: “Inca nu. “M-a
invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma
care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit
atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. “Ajutor!
Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi
pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: “Inca
nu. “Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista, inca un minut, usa s-a
deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma
racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am
gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat
peste tot. mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog,
inceteaza, inceteaza, am strigat! “EL doar a dat din cap si a spus:
“Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost
ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi
sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca
nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL
m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am
asteptat si am asteptat intrebandu-ma: “Oare ce are de gand sa-mi mai
faca?”
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:”Uita-te la tine. “Si
m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt
frumoasa!!! El a vorbit bland: “Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand
ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat
singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe
roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi
faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si
neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca
mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste
tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu
adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat
pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca
acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea
ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.”
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi
suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la
presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca
buna, placuta sfanta SA voie.
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila;
cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti
intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai
si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele
citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.
“Asta imi este toata misiunea si rostul pe pamant, pentru care
m-a inzestrat cu daruri – desi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt
solicitat în toate partile, ca sa propovaduiesc iubirea lui Dumnezeu si
sfintirea oamenilor prin iubire. De alte ganduri si rosturi sunt
strain.”
(Poveste istorisita de parintele Arsenie Boca. Citatul de la
sfarsitul povestirii este defapt incheierea din autobiografia
parintelui, data securitatii in timpul prigoanei cumuniste)http://www.ortodoxia.md
C O M U N I C A T CU “D A R”
( D e s t e a p
t a – t e A C U M , R o m a n e ! )
Sursa: MCP Press Agency, Mihai Georgevici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu